Raza mea de soare

Undeva, aici

foto

Venus din Milo

(fragment)

“Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă

unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi

oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie

descoperă arta desenând cu degetul pe nisip

conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră

trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor

rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea

mărturisi totul,  sau trebuie să existe o tăcere egală

cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede

care nu se umple de sânge când ţipă o pasăre sau

ne aducem aminte, trebuie să existe o apă limpede

de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini

şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,

fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd

uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine

şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,

domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti

n-aţi aflat decât că “a spera înseamnă aproape a trăi” ?

Unde este această insulă dacă nu în noi înşine ?

“Le peche c’est la Grec”, ziceaţi dumneavoastră

înainte de asta. Adică vina noastră e aceea

de a fi construit Parthenonul ? De a fi sculptat

şi admirat pe Venus din Milo ? Nu domnule Gauguin,

povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt

spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,

după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie

să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre”

OCTAVIAN PALER

Plimbare : Alex Mazilu, Teo Negură, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru, A.Dama, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, Cristian Dima, Mircea Popescu, Simion Cristian, Iguana, Mirela, Nea Costache, Dispecer, CNB, Nataşa, Carmen Negoiţă.

Reminder

Ori de câte ori traversăm momente de viaţă dificile, atunci când suferim pierderea cuiva sau suntem furioşi din varii motive, când suntem disperaţi sau deprimaţi, atunci când urâm sau avem parte de un alt gen de trăire negativăa, ar trebui să facem tot ce ne stă în putere pentru a ieşi cât mai repede din starea respectivă. Nu prin a o inhiba sau a nu o recunoaşte ca fiind prezentă în interiorul nostru ori prin a ne preface că nu există; avem nevoie să ne recunoaştem negativitatea şi s-o conştientizăm ca atare. “Fericiţi cei ce plâng, căci a lor este împărăţia cerurilor”! Soluţia se afăa în propria minte iar alegerea cea mai bună ar fi ăa ne vindecăm de seducţia de a suferi sau a fi furioşi în favoarea conectării la fericire şi la starea de bine şi alegând renunţarea la condiţionările egocentrice căpătate mai mult sau mai puţin condiţionat.

Vezi mai multe video din Muzica

Firul care uneşte

foto

Firul care te uneşte, unica rază de viaţă care te ajută să trăieşti, este drumul spre casă. Oricât de departe ai fi mers, tot eşti legat de Fire – nu se poate altfel. Se poate ca tu să fi uitat, dar Firea nu te-a uitat pe tine iar acest lucru este singurul care contează. Caută în tine acel lucru care te leagă de Fire şi vei reveni la porunca despre care vorbea Iisus şi anume că ceea ce te leagă de existenţă este dragostea, nu cunoaşterea. Nu bogăţia, nu puterea, nu faima ci dragostea e aceea care te leagă de Fire. Şi ori de câte ori iubeşti eşti extraordinar de fericit fiindcă simţi că viaţa îţi devine accesibilă.

Albina caută flori parfumate şi pline de polen într-o vale. Se întoarce, dansează un dans al extazului pentru semenele ei pentru a anunţa că a găsit o vale frumoasă, plină de flori şi le spune : “Veniţi, urmaţi-mă!”.

Dacă încerci să înţelegi şi cauţi adânc, afli că dragostea este lucrul esenţial Fiinţei tale. N-o înfometa.

Nietzsche a spus la un moment dat: Dumnezeu e mort. A rupt firul. Dar imediat după ce a spus asta a înnebunit pentru că s-a rupt de sursa originară vieţii şi anume dragostea.

Povestioară despre un paianjen care trăia sus în căpriorii unui hambar: într-o zi el a coborât pe un fir lung către o grindă mai joasă unde şi-a dat seama că erau mai multe muşte şi mai uşor de prins. S-a hotărât să rămână mereu la acel nivel, aşa că şi-a ţesut o pânză confortabilă. Dar într-o zi, a observat din întâmplare firul pe care venise întins şi a spus: “nu mai am nevoie de ăsta. Doar ma încurcă”. Astfel că l-a rupt, dar odată cu firul şi-a distrus toată pânza care se sprijinea de fir.

Cam asta e şi cu omul. Un fir te leagă de ceea ce este fundamental desăvârşit – spune-i Tao, Fire, Divinitate. De multe ori chiar se întâmplă să ne gândim că firul ne stă în cale. De multe ori nu poţi să faci anumite lucruri din cauza lui. Dar oriunde ai fi în întunericul nopţii, Firea tot îţi trimite o rază de lumină. Găseşte firul pentru că acela este drumul tău înapoi acasă, în tine.

Plimbare : Alex Mazilu, Teo Negură, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru, A.Dama, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, Cristian Dima, Mircea Popescu, Simion Cristian, Iguana, Mirela, Nea Costache, Dispecer, CNB, Nataşa, Carmen Negoiţă.

ps. Îţi mulţumesc că te-ai întors către iubirea adevărată şi mi-ai eliberat sufletul de un coşmar. Te iubesc! Când o să te mai temi, o să te aştept să revii pe această pagină.

Plimbare

foto

În drumul său de cucerire a Indiei, Alexandru s-a intalnit cu Diogene. L-a întrebat pe acesta daca are vreun mesaj de transmis pentru îmbărbătarea trupelor. Diogene a răspuns: “doar unul…decât să iroseşti timpul, mai bine trăieşte-l ! Nu trăieşti nici tu însuţi şi nu îngădui nici altora să tăiască. Pentru ce ? Doar pentru a fi numit Alexandru cel Mare ? Doar înăuntrul tău poţi fi Alexandru cel Mare şi nimeni nu te împiedică. Poţi părea un bufon, dar e mai bine decăt chiar să fii un bufon; cel puţin vei avea timp să trăieşti, să iubeşti, să dansezi”. Alexandru a înţeles mesajul. A zis “Văd chestiunea. Când vin înapoi voi încerca să urmez cele spuse” dar Diogene i-a răspuns: “Aminteşte-ţi că nimeni nu vine înapoi dintr-o astfel de călătorie egoistă fiindcă această călătorie egoistă nu se termină niciodată, continuă mereu. Tu vei sfârşi înaintea călătoriei egoului tău ”

Şi asta s-a şi întâmplat. Pe drumul de intoarcere, Alexandru a murit.

Plimbare:  Alex Mazilu, Teo Negură, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru, A.Dama, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, Cristian Dima, Mircea Popescu, Simion Cristian, Iguana, Mirela, Nea Costache, Dispecer, CNB, Nataşa, Carmen Negoiţă.

Liniştea interioară

O sâmbătă cu NICHITA

RÂSU’  PLÂNSU’

MIM

“Prea repede se schimbă ceea ce numim

stări de spirit,

e ca şi cum acelaşi mim

într-o cazarmă ar adormi mereu

în şirul nesfârşit de paturi suprapuse din lăuntrul meu.

Mim obosit, cu gura pe o piatră rece,

vaporizându-se din patul cel de jos, -

ca-n patul cel deasupra să se-nchege

mai trist şi mai frumos.

Mim fără limită precisă

nedespărţind un adevăr de o minciună,

lăsându-le să doarmă gâtuite

şi pe aceeaşi pernă împreună.

Alunecând spre rece, din căldură,

şi iarăşi către fierbinţeală

pe patul cel de sus, numărul zece

din aurora boreală.

Blestem, oricând să poţi să-ncepi de la-nceput,

viaţa ta de nenăscut.”

La treisprezece

foto

La gradul doisprezece pământ şi mare-s una. Ca velieru-n hulă e-al lumii plâns barbar. Se rup pocnind parâme, stâlpi de granit sparg duna şi forme zboară. Rupte-s bufnind, crengi de stejar. La gradul doisprezece silit să ieşi din casă, să-ţi iei de la prieteni rămasul bun – cam greu ! S-ar cuveni mai bine o bombăneala trasă, dar ochiu-ţi lăcrimează un straniu curcubeu ! La gradul doisprezece furtuna sufletească. Cu ce-o măsori, cu ce străbate-n sânge? Măsura nu-i cât ar mai vrea sa crească. Nu-mi explica fiorul, nici chinul cât s-ar strânge. La gradul doisprezece în barca de salvare. Se sfarmă nava albă când val metalic trece. Prin ziua sfâşiată ca pescăruşu-n zare, la gradul doisprezece plus unu, treisprezece ! La gradul treisprezece stârnită-n om furtuna, cu vremea s-or retrage în matcă apa, viaţa, De mentă-nfloritoare oraşul iar răsună. Din nou curat ne-ntâmpini soare : bună dimineaţa !

Plimbare :       Alex Mazilu, Andi Bob, Teo Negură, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru, A.Dama, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, Cristian Dima, Mircea Popescu, Simion Cristian, Iguana, Mirela, Nea Costache, Dispecer, CNB, Nataşa, Carmen Negoiţă.

Fire man

foto

Un balaur feroce îi răpise câteva flăcări din copilărie. De mult timp băiatul era un bărbat plecat într-un oraş străin. Departe de casa părintească şi de adâncul pădurii gândea la ce i-ar mai putea aduce viaţa. Atunci când enigmele vieţii îl năpădeau se lipea de pervazul răstignit insomniei. Dar într-o seară, trudit după o muncă grea, se simţi din nou băiatul răpit de glasul izvorului din stâncă. Chipul i se înnobilă de noua viziune şi se porni să scoată din foc cu mâna lui, idei.

Plimbare :       Alex Mazilu, Andi Bob, Teo Negură, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru,  A.Dama, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, Cristian Dima, Mircea Popescu, Simion Cristian, Iguana, Mirela, Nea Costache, Dispecer, CNB, Nataşa, Carmen Negoiţă.

Lilies

foto

Într-o lume măsurată într-un vas de sticlă viaţa nu cunoaşte griji. E îndestulătoare, după dărnicia stăpânului. E spaţiu de-ajuns. Şi lumină. Peisajul de verde sănătos e mai ceva ca în Ţara Utopiei. Acolo s-a născut şi floarea apelor adusă la lumină pe oglinda ei. Pluteşte ca un nufăr mărunt, mărunt. Când se coace, bobocul se ridică la capătul unui fir de spirală. Unele fire poartă însemnul copilelor, altele ale feţilor frumoşi. Din ultimii se desprind bulgăraşi de aur care plutesc abandonaţi pe apă în căutarea fecioarelor. În clipa în care se cunosc, speranţele devin realitate. Un miraj sub sticlă, o mişcare prin sine sub privile noastre nestânjenite, discrete.

Plimbare : Alex Mazilu, Andi Bob, Teo Negură, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru, A.Dama, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, Cristian Dima, Mircea Popescu, Simion Cristian, Iguana, Mirela,  Nea Costache, Dispecer, CNB, Nataşa.

Despre personalitate şi parfum de NICHITA

foto

Formarea şi creşterea personalităţii individului este o continuă mişcare de “intrare şi ieşire” dintr-un context de relaţii. Fiecare fază a acestui proces începe cu o nevoie majoră de legătură şi are ca scop o reîntoarcere sau refacere a formei anterioare. Formarea personalităţii începe cu faza familială. Viaţa începe şi se termină cu o idee-tendinţă paradisiacă. La început este Edenul iar la sfârşit este Nirvana. Naşterea individului reprezintă o experienta traumatizantă pentru copil (traumatismul naşterii), accentuată de secţionarea cordonului ombilical, ca simbol al “separării de mama” a acestuia. Urmeaza o etapa de creştere şi desprindere treptată a copilului de părinţii săi, în special de mamă, cu ieşirea acestuia de sub controlul şi autoritatea maternă. Ideal urmează faza artistică care înseamna unirea individului cu realitatea, cu natura, cu lumea şi se caracterizează prin dominarea gândirii creative considerată ca un proces de afirmare sociala şi de dobândire a prestigiului şi autorităţii individuale. Dar, iata…trebuie să vină şi “faza spirituală”…care este considerată a fi faza superioară, corespunzatoare idealurilor etice ale individului. Şi care este privita ca un proces de afirmare deplină a persoanei respective. Faza în care se întâmplă identificarea individului cu anumite idealuri spirituale, ideologice sau filozofice şi care reprezintă momentul desăvârşirii fiinţei sale.

Şi acum delectaţi-vă cu NICHITA STĂNESCU

“Laşi mirosul tău în aer

de metal şi de femeie

şi de car încins pe lutul

al întinderii caldee,

de coloană viitoare

dintr-un secol nenăscut

de zid ars de o văpaie

care-o arse şi pe Ruth.

Şi îmi pari că eşti aievea

ploaie aspră, fraged nor,

dulcea me antichitate

dintr-un secol viitor”

LAŞI MIROSUL TĂU ÎN AER

Plimbare : Andi Bob, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru, Dan Pătraşcu, Vania, Cristian Dima, Mircea Popescu, Mirela,  Nea Costache, Dispecer, CNB, Nataşa.

Parabolă

foto

“Un bărbat care mergea pe o câmpie a dat peste un tigru.A luat-o la fugă, cu tigrul pe urmele lui.Ajungând la o prăpastie,s-a prins de rădăcina unei viţe sălbatice şi s-a lăsat să atârne peste margine.Tigrul de deasupra lui îl amuşina. Tremurând,bărbatul s-a uitat în jos,unde,departe de tot,alt tigru aştepta să-l înşface. Doar viţa îl mai susţinea.Doi şoareci,unul alb şi unul negru au început să ronţăie puţin câte puţin din viţă.Bărbatul a văzut aproape de el o fragă minunată.Ţinându-se de viţă cu o mână, cu cealaltă a cules fraga. Doamne, ce bună mai era !”

Plimbare : Alex Mazilu, Andi Bob, Teo Negură, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru, A.Dama, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky ,Cristian Dima, Mircea Popescu, Simion Cristian, Iguana, Mirela,  Nea Costache, Dispecer, CNB, Nataşa.