-
Thinking
Adaugat pe 28 01, 2010 1 comentariu
Tags: copilărie, destin, Gânduri, memorie, misterCât de mic este cosmosul, cât de jalnic şi de plăpând în comparaţie cu luciditatea umană, cu o singură amintire individuală şi cu exprimarea ei în cuvinte. Pentru amintirile şi impresiile copilăriei suntem recunoscători. Ele ne-au oferit un veritabil Eden de senzaţii. Nimic nu este mai plăcut sau mai ciudat decât să meditezi la fiorii care aparţin armonioasei lumi a copilăriei perfecte şi care deţine în memoria noastră un contur plastic firesc, trasat fără efort. Abia când apar amintirile adolescenţei memoria începe să devină capricioasă şi posacă.În ceea ce priveşte capacitatea de a înmagazina impresii, copiii trec printr-o perioada de geniu, de parcă destinul încearcă să fie drept cu ei dăruindu-le mai mult decât li se cuvine având în vedere cataclismul care urmeaza să lichideze lumea pe care au cunoscut-o.Dar chiar si asa, misterul individual ne va chinui mai târziu.Nu poţi găsi nici în mediul înconjurător şi nici în ereditate instrumentul care modelează şi care imprimă vieţii complicatul filigran al cărui model devine vizibil doar atunci când lumina artei este făcută să răzbată prin tichia de măscărici a vieţii.
Articole similare
1 Trackbacks / Pingbacks
-
[...] fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd [...]
Lasa un rapuns
-
ZeList
Undeva, aici | Raza mea de soare 18 07, 2010 la 15:47