-
Tic-tac de suflet
Adaugat pe 13 03, 2010 21 comentarii
fotoÎntoarce-te dinspre lumină şi porneşte singur spre mare. Umblă de parcă n-ai exista, de parcă n-ai avea nici gânduri, nici respiraţie, nici priviri. Înaintează pe plajă cu vântul în piept, respiră adânc – pe gură, prin ochi. Îmbracă-te în spaţiu şi nu mai întinde ca odinioară pe palmă valul sfâşiat de furtună, azvârlit spre ceruri şi apoi coborât milostiv pe pământ. Calcă pe propriile tale răsfrângeri fluide.
De-a sufletul
“Trupul meu, cu vedenii cu tot,
a adormit dimineaţă, întins pe podele.
Râd şi mă bucur ca un savaot
şi plec cât mai repede cu putinţă,
dând mai întâi colţul cenuşiu al străzii,
si-apoi, de-a dreptul prin mijlocul bulevardului,
fără teama c-aş putea fi stâlcit din întâmplare,
de vreo limuzină oarecare.
Iată şi lucrurile! Orice dragoste-a mea
pentru ele,
însemnată cu creionul chimic
pe hârtiile ude, caligrafic, cu scrisul rotund,
o flutur în mâna întinsă şi-apoi
o las să se legene, când într-un colţ, când
într-altul, în vânt.
Mă uit în dreapta şi-n stînga,
cu mine însumi mă uit,
folosindu-mă ca o privire.
Ascult ce se aude sus, ce se aude jos,
sunt, tot, un timpan armonios.
Trece-o planetă şi-ntreb cine e,
ce e.
Şi apoi mă mir că întreb,
Ar trebui eu însumi să fiu întrebare,
ca să mă audă altcineva decât mine.
Voi, lucruri, Sfinxuri mişcătoare,
NICHITA STĂNESCU
Tags: Gânduri, Gânduri, Nichita Stănescu, poezie, răsfrângeri fluide, spaţiu
Articole similare
18 responses to “Tic-tac de suflet”
-
eiii… e Îngerul,sunt şi eu:)mică,mică…
şi… mi-a fost dat la amiază să văd arzând un nor, ştiu sigur, suntem binecuvântaţi
http://www.youtube.com/watch?v=aYwX0BSGC7c&feature=related
plecăciune, că în prezenţa Îngerilor vorbele tac iubindu-se-
gabi 13 03, 2010 la 15:56
Cella,
plecaciune iubirii de frumos
si tie ca parte din acesta !
Las emotiile sa pluteasca firesc peste asta clipa, frantura impletita de sentiment
-
-
Doar ştii,Nichita trăieşte în numele concretului tocmai pentru a-şi modela viziunea. Nu e de mirare că dragostea lui pentru lucruri ia formă de litere arcuite-n gânduri care nu se mai pot şterge. Deştept băiat…
-
gabi 13 03, 2010 la 16:05
Adi,
genial sună mai aproape de adevăr
i-auzi cum zice aici:
“Apt doar să sug un lapte acru
din ţâţa unei amintiri diforme”te pup
-
-
Ştie şi el cât de bine prinde un pic de lapte acru după o mahmureală.:) Şi ce e iluzia, dacă nu o beţie nesfârşită? Ca să te salvezi cumva din mrejele unor amintiri care te împiedică să continui să trăieşti, e nevoie chiar şi de autoflagelare.
Cum ziceai, genial…
Pup şi eu.-
gabi 13 03, 2010 la 16:25
Nope,
nu e autoflagelare Ar fi periculos de superficial spus.
E o cunoaştere dincolo de limitele palpabile. versurile lui rămân în memoria celui care le citeşte nu pentru că sunt punţi către înţelegerea poetului ci mai degrabă către înţelegerea poeziei ca teritoriu al unei expresivităţi în dauna inteligibilităţii de care oricine se poate servi.e o frumuseţe în sine percepută exact aşa, peste care reflecţia ulterioară poate funcţiona în gol -
Şi totuşi eu pot interpreta şi în modul acesta… Eh, ce să-i faci, “opera aperta”, are o infinitate de potenţialităţi. Nu e cazul să dezvolt, în mod cert fiecare e cu filosofia sa. Dar peste toate, nu neg faptul că Nichita este unic. Pupici
-
-
-
Minunată poezia lui Nichita… Nici nu mai trebuia să spun asta, e de la sine înţeles…
-
gabi 13 03, 2010 la 16:29
Cristian,
un val de căldură îmi însoţeşte surâsul.
Mulţumesc pentru moment ps. care era motto-ul tău de azi ?
cumva asta: ?
“Dacă un om nu simte poezia fizic, atunci nu simte poezia deloc. E mai bine să se facă profesor sau critic” – Jorge Luis Borges
-
-
Multumesc pentru aceste frumoase clipe cu Nichita! O duminica superba!
-
gabi 13 03, 2010 la 18:02
Nea Costache,
lovire de raze de o mare frumuseţe între ceea ce suntem şi amurg,
cu drag
-
-
-
“Trupul meu, cu vedenii cu tot,
a adormit dimineaţă, întins pe podele.
Şi apoi mă mir că întreb,…………..Ar trebui eu însumi să fiu întrebare,
ca să mă audă altcineva decât mine.
Frumusetea metaforei mangaie privirea si imbraca sufletul in suav….
Imi place.Te imbratisez cu iubire din IUBIRE!-
gabi 13 03, 2010 la 21:23
Elena,
metafora e pleoapa cuvantului scris cu fericire in sus Frumos mai zici cu imbratisarea din iubire. Multumesc tare mult pentru caldura ta !
-
-
-
gabi 14 03, 2010 la 10:27
Paule,
good morning
Tare mi-ar placea sa pot sa-l intreb…Imi place ca te-ai trezit cu toate armele sub perna
-
3 Trackbacks / Pingbacks
-
[...] mai citit blogger din lume Han Han postează o dată sau de două ori pe săptămână, are 27 de ani și a publicat 15 cărți de [...]
-
[...] viata, zâmbet Întotdeauna voi deschide braţele Atunci când iubirea Va bate la poarta sufletului meu, Întotdeauna voi lăcrima de fericire În clipele când anotimpul iubirii Se va cuibări în [...]
-
Despre cheia de boltă şi blogul cu gânduri. Cu Găbitzu. « Blogul lui Teo Negură 10 04, 2010 la 06:37
[...] Despre cheia de boltă şi blogul cu gânduri. Cu Găbitzu. Găbitzu de fapt e… Găbitza, o nuanţă subtilă ce şi-a abandonat astăzi rochia defetistă pe marginea patului, îmbrăcând pantaloni evazaţi. Citeşte Nichita. [...]
Lasa un rapuns
-
ZeList
CELLA 13 03, 2010 la 15:47