-
De bun simţ
Adaugat pe 14 03, 2010 18 comentariiPercepţia stării de nesiguranţă nu este o întâmplare ci o etapă foarte importantă în experienţa umană. Mai mult decat atât, sentimentul pierderii totale, a disperării totale, a lipsei complete de speranţă frânge aroganţa minţii şi ne face conştienţi de incapacitatea de a modifica prin propria putere o stare de fapt. A învăţa să pierdem şi a ne păstra curaţi în sufletele noastre este cu mult mai important decât a şti să câştigăm cu orice preţ. Evoluţia conştiinţei n-ar fi fost posibilă pentru niciunul din marii iluminaţi, dintre marii sfinţi ai lumii fără ca ei să fi trecut prin această etapă.
Dar niciunul dintre noi nu vrea să devină un Sfânt. Dar ce-ar fi important şi de ajutor atunci când simţim că ne prăbuşim ?
Tags: Dezvoltare personală, Gânduri, percepţie, pierdere, sentimente, speranţă
Articole similare
16 responses to “De bun simţ”
-
E bine să ne acceptăm şi limitele… O duminică bună de tot îţi doresc!
-
gabi 14 03, 2010 la 19:10
Cristian,
viata ne invata iar
noi doar le observam si transmitem celoralti
Multumesc, a fost !
-
-
Într-adevăr din orgoliul nu iese nimic bun, decât dacă îl ghidezi eventual spre voinţă. Dar şi acolo e cu cântec. Depinde foarte mult de control:)
-
Gheorghe-Dragos 15 03, 2010 la 12:23
Buna ziua,
Cam cum se impaca ideea ca “sentimentul pierderii totale, a disperării totale, a lipsei complete de speranţă frânge aroganţa minţii şi ne face conştienţi de incapacitatea de a modifica prin propria putere o stare de fapt” cu coachingul? Ca parca acolo puteai sa faci totul de unul singur iar increderea in sine si iubirea de tine tinea loc de tot ce este si nu este in lumea asta si dincolo de ea si mai era si un izvor de energie care rezolva toate problemele.
-
gabi 15 03, 2010 la 12:33
Dragos,
in primul rand bine ai venit pe aici
2. nu profesez coachingul.
3. scriu despre exact ce-mi vine sa scriu, de la alfa la omega…cred ca mai putin stiri sportive )) desi cred ca si in acest domeniu as avea putin talent 
4. cred ca faci niste confuzii, care sunt firesti atunci cand cunoasterea nu a atins un anumit nivel dar asta nu trebuie sa te sperie ci sa te ambitioneze.
5. in postarea mea scurta este vorba despre a fi in starea de umilinita a mintii atunci cand e necesar sa depasim situatiile critice, idee care una peste alta tine si de dezvoltare personala.
so…umilinita versus aroganta.
altfel spus : imagineaza-ti ca se intampla o tragedie in familia ta, ceva iremediabil (Doamne fereste) iar fata de situatia cu care te confrunti nu ai puterea sa intervii fiindca si puterile noastre sunt limitate in anumite conditii.Ei, in astfel de situatii, de grea incercare mintea devine umila si priveste cu intelepciune si intelegere realizand ca avea nevoie de acest gen de situatie pentru a cunoaste mai mult si mai bun din ceea ce se afla in interiorul fiintei.
Daca tratam situatia critica cu dispret si aroganta, n-am inteles nimic din ea. Mai mult decat atat, se pare ca aceste incercari ne vor mai da tarcoale pana vom invata cum se cuvine “lectia”Dragos, te mai asteeept
-
Gheorghe-Dragos 15 03, 2010 la 13:05
Bine v-am gasit. E greseala mea, am crezut ca sunteti coach. Am totusi vaga senzatie ca impartasiti idei asemanatoare. Oricum eu ma sperii usor si sunt foarte delasator asa ca nici nu mai incerc sa aflu sau sa cunosc
.-
gabi 15 03, 2010 la 13:12
Dragos,
nu e nicio problema. Coachingul si terapia sunt domenii care ma atrag foarte tare. Scriam despre asta si inainte de a impartasi ideile lui coach Ioan Nicut.Glumesti ? Cum adica te sperii usor ?
Ia analizeaza putin ceea ce afirmi…
Apoi intreaba-te de ce faci asta te mai astept
-
Gheorghe-Dragos 15 03, 2010 la 13:26
“firesti atunci cand cunoasterea nu a atins un anumit nivel”… Pai daca sunt luat asa evident ca ma sperii. Apropos prin ce metoda ati ajuns la nivelul de cunoastere la care sunteti?
-
gabi 15 03, 2010 la 14:25
Ei, sorry, n-am vrut sa sune atat de pretentions si nu vreau sa sugerez ca eu stau pe vreun soclu acum ci ca imi place ce am aflat despre mine si despre lume, ca mi se pare ca lucrurile se intampla cu o oarecare logica si ca la multe dintre intrebarile mele am aflat raspunsuri existentiale.
cum am facut ?
am incercat sa gasesc cauzalitatea in ceea ce se intampla in inteiorul si exteriorul meu; am citit; am discutat cu oameni care stiu mai mult si mai bine; am analizat, observat. AM AVUT RABDARE ! Am invatat sa am rabdare cu mine si cu ceilalti ca sa pot intelege esenta…
si ar mai fi
imi place ca si tu te intrebi
-
Gheorghe-Dragos 15 03, 2010 la 14:40
Nu e nevoie de scuze, oricum erau acceptate anticipat.
Si totusi aveti o inclinare catre o cale anume? Sau orice este bun in masura in care da rezultate? Nu de alta dar eu despre mine am aflat lucruri care nu-mi plac si pe care incerc sa mi le asum. N-am ajuns inca nici sa ma sperii nici sa-mi placa ce stiu despre mine. Dupa cum puneti problema sesizez o oarecare inclinatie spre caile orientale dar nu sunt sigur.-
gabi 15 03, 2010 la 15:12
pfff,
nu e o inclinatie spre caile orientale. Apreciez si admir religiile care pun pret pe valoarea intrinseca a fiecarui om ca entitate unica si irepetabila..“Calea” ta trebuie armonizata cu personalitatea ta. Cu dorintele, visele si proiectele de viitor. Acum esti pe “cale” deja insa sunt tot felul de chestii care te deruteaza si te mai tin pe loc.
Afla care sunt acele lucruri care-ti provoaca disconfort si care-ti slabesc stima de sine. Incearca sa vezi de ce se intampla; incearca sa vezi cum ar fi ca ele sa nu mai faca parte din viata ta…
Cum ar fi sa obtii mai multa fericire si satisfactie ca rezultat al actiunilor tale. Invata sa spui DA lucrurilor care-ti fac placere in aceeasi masura in care sa spui NU lucrurilor care te deranjeaza.
Invata sa accepti. Invata sa refuzi…si tot asa…ps. si acum pune-mi in cont 50 $
))) glumesc, of course-
Gheorghe-Dragos 15 03, 2010 la 16:11
Multumesc pentru sfaturi. Eu nu caut o cale. Nadajduiesc ca acea cale pe care mi-ati descris-o sa va duca unde va doriti si daca va veni un moment sa alegeti sa alegeti Viata.
-
-
-
-
-
-
-
-
-
E bine să ne alegem iubiții pe criterii ca reacția în fața unui eșec sau cum își cultivă demnitatea fără să zdrobească demnitatea altcuiva…
-
gabi 15 03, 2010 la 14:39
Andiţule drag,
mi-a plăcut aia cu demnitatea, maxim In ce priveste reactia in fata unui esec…
totul e sa ai “norocul” sa se iveasca situatia in care sa-l observi confruntându-se cu…
Nu cred ca e nevoie să creăm situaţii in mod artificial doar ca să vedem cum rezistă (părerea mea)fiindca poate sa aiba noroc si sa treaca testul la fel de artificial ca ginerele din bancul de mai jos :Hai sa ti-l zic:
Se face ca inainte de ziua in care trebuia sa se casatoreasca,ginerele este ademenit de mama soacra si sedus pentru a-l atrage in pat. Fastacit de situatie dar lasandu-se in voia lucrurilor, isi aminteste ca are prezervativele in masina si iese pe usa casei unde il vede pe tata-socru cu pusca in mana. Ginerele se sperie dar tata-socru il ia in brate si-i spune: felicitari ai trecut testul nostru; bine ai venit in familia noastra !
Morala: nu purta niciodata prezervativele in buzunar ))))
-
2 Trackbacks / Pingbacks
-
[...] mereu acolo spre a ne aduce aminte ca doar iubirea poate salva lumea. Doar iubire ne poate face sa ne acceptam limitele si sa privim mereu inainte. Parfumul iubirii este mereu atragator. Nu-şi piere niciodată [...]
-
[...] 3. Marcello Mastroiani, Jean Marais, Luchino Visconti, Notti bianchi – Cinematecă. Mâine, cel târziu. [...]
Lasa un rapuns
-
ZeList
Cristian Lisandru 14 03, 2010 la 11:14