• Despre mimetism

    Adaugat pe 18 03, 2010 gabi 19 comentarii

    foto

    Când un fluture de noapte anume seamănă cu o viespe anume, la formă şi culoare, el umblă şi îşi mişcă antenele ca o viespe şi nu ca un fluture. Când un fluture trebuie să arate ca o frunză, nu numai că sunt reproduse splendid toate detaliile unei frunze, dar există şi puncte care imită găurile produse de viermi, imprăştiate generos pe toată suprafaţa. Selecţia naturală în sensul darwinian nu poate explica miraculoasa coincidenţă a înfăţişării mimetice şi a comportamentului mimetic şi nici nu se poate recurge la teoria luptei pentru supravieţuire atunci când o strategie de protecţie este dusă până la o subtilitate mimetică, o exuberanţă şi un rafinament ce depăşesc cu mult capacitatea de apreciere a unui prădător. Am descoperit în natură desfătările nonutilitare pe care le cautam în artă. Amândouă sunt o formă de vrajă, amândouă sunt un joc complicat între extaz şi deziluzie.

    Tags: arta, fluture, Gânduri, mimetism, natura, rafinament

    Articole similare

     

    14 responses to “Despre mimetism” Icoana RSS

    • Cristian,
      multumesc pentru nominalizare :)

    • Mimetismul în natură poate părea ceva haotic, dar braunianul tranpare, dar nu îl văd decât o transriere a animalului din noi. Suntem de natură violentă, ideea cât controlăm şi cât suportăm din asta? Poate mai puţin decât putem să ne imaginăm… măcar…

      • Marius,
        nu m-am gandit ca suntem de natura violenta si ca tine de control insa exista adevar in ceea ce spui :)

    • Marius Ola,

      Uite un mod prin care violenta poate fi controlata si controlabila,

      http://danpatrascu.eu/2010/03/17/karate-clubul-universitatea-timisoara/

    • Cu un pic de voinţă am avea multe de învăţat din natură. Poate am respecta-o mai mult, zic.

      Mulţumesc frumos de link, Găbiţu, şi să ai o zi frumoasă!

    • Cand am citit titlul, ma gandeam daca are legatura cu Aristotel.
      Cand am ajuns la capat, m-am mirat ca n-ai pus niciun link la DEZILUZIE. :D

    • de ce spui ca evolutionismul n-ar putea explica mimetismul? eu cred ca numai el il poate! de-a lungul a sute de milioane de ani evolutia a generat minuni; iar adaptarea la conditiile de mediu a fost cuvantul de ordine;
      stii ca Nabokov era indragostit de fluturi? A si descoperit si denumit o specie…

      • Paul,
        am luat de pe google:
        “O specie de fluturi descoperită de unchiul lui Nabokov poartă numele familiei. Faima lui Vladimir Nabokov este legată, în schimb, de o „specie de personaj“, nimfeta, pe care a lansat-o în 1955, în Franţa, prin intermediul unei edituri pariziene specializate în scrieri pornografice”
        Multumesc ca mi-ai starnit interesul sa aflu aceste lucruri.

        N-am spus ca evolutionismul nu poate explica mimetismul.
        Dar ia fii atent aici : “…dusă până la o subtilitate mimetică, o exuberanţă şi un rafinament ce depăşesc cu mult capacitatea de apreciere a unui prădător” – ei, ce zici ?

    • Gabi, s-a rezolvat! :)
      Deci nu ai deziluzii? :P

      • A. Dama,
        ma bucur ca s-a rezolvat.

        Deci, am deziluzii ca sunt om. Imi asum orice trecere prin gama de sentimente si emotii :)


    5 Trackbacks / Pingbacks

    Lasa un rapuns