-
Exerciţiu
Adaugat pe 03 03, 2010 11 comentariiPrivesc spre lumea care mă ia în seamă şi apoi spre mine. Exerciţiul se repetă apoi fără un ritm anume, dar e un exerciţiu asimilat. De cele mai multe ori zăbovesc mai mult cu privirea spre mine ca să înţeleg cum trebuie să orânduiesc senzaţiile. Când mă grăbesc, căci cei ce mă cunosc îmi ştiu meteahna, aşez pe rafturi în mod corect, dar fără să golesc în prealabil cutiile – ca loc de adăpost. Şi atunci de ce mă mir că experienţa nouă rămâne bosumflată de negăsirea locului călduţ pe pernă ? Eu nu spun să aruncăm toate cutiile chiar dacă-s vechi, crăpate pe alocuri. Doar să înnoim cu mare grijă şi eventual cu plicuri de tandreţe în loc de naftalina. Rezultând un alt fel de a fi în pachet.
Tags: Dezvoltare personală, exerciţiu, Gânduri, PA-uri, senzaţii, tandreţea
Articole similare
11 responses to “Exerciţiu”
-
Mi-a plăcut metafora plicurilor de tandreţe. Unii uită de ele, şi nici nu se găsesc pe la market…
-
e buna levantica… e si tandra…
si coaja de portocala… cu niste cuisoare infipte in ea…si niste cuti goale in care puii de experiente si senzatiile-copii sa se poate ascunde si gasi…
-
gabi 03 03, 2010 la 19:35
Ehi,
in sfarsit vine Janina in vizita
Bine ai revenit ! Cu levantica si cu ce vrei tu…
E loc mult in ele pentru prietenia noastra
-
Util exercițiu.
Se întâmplă însă uneori să golești conținutul unei cutii care-ți pare, pe moment, inutil.
Și să înțelegi, după un timp, că ce ai aruncat făcea parte din tine. Într-o mică măsură, dar …
Cânr eram mică nu înțelegeam de ce păstrează părinții mei tot felul de lucruri nefolositoare. În tinerețe, am abandonat precum șarpele multe rânduri de piei, fără să-mi pese. Acum constat că mi-ar fi trebuitoare prima, sau a cincea, sau a unsprezecea… Pentru unele retușuri. Și nu mai am de unde să le iau… -
gabi 04 03, 2010 la 18:09
Gabriela,
uhmm
Părinţii tăi păstrau cutiile acelea din acelasi motiv pentru care unii nu vor să se desparte de trecut chiar dacă nu le face bine…
-
-
Gabi, şi eu colecţionez cutii. Aşa-i că nu te înţeleg mulţi? Ei chiar cred că sunt goale! Nu ştiu nimic, bieţii…
-
Fir-ar să fie! Ori de câte ori îmi iau inima-n dinţi şi golesc câte o cutie, nu ştiu cum se face că tot mai rămâne câte ceva (pe la colţuri, probabil!) şi, când îmi este lumea mai dragă… amintirea ţâşneşte nestăvilită…
Cu toate că, mulţi merg pe principiul că, dacă nu mai goleşti din cutii, nu dai voie prezentului să “intre”…-
gabi 04 03, 2010 la 16:10
Iguana dragă,
dar chiar aşa şi este şi să-ţi explic de ce.
Curăţarea cutiilor nu presupune golirea de amintiri (a nu se înţelege asta) cât golirea de sentimente contradictorii şi confuze. Ca un fel de curăţenie care nu-i altceva decât împacarea şi acceptarea întâmplărilor din viaţa noastră trecută.Cum se face acceptarea…e poveste mai lunga si nu-i chiar atat de facil, multi nereusind fara ajutorul altcuiva.Dar pentru a ne putea bucura de ceea ce trăim în prezent trebuie ca perceţia să nu se suprapună peste unul din “cioturile” trecutului…
Pup
-
Lasa un rapuns
-
ZeList
Cristian Lisandru 03 03, 2010 la 18:45