-
Schimbarea înţelesurilor
Adaugat pe 20 03, 2010 13 comentariiTeoretic, o relaţe presupune doi oameni. Practic, se întâmplă adeseori ca doar unul singur să ducă “povara” iubirii. Il iubeşti şi ştii că te-a iubit. Faci socoteala cât de mult oferi şi cât de puţin primeşti. Te gândeşti la toate compromisurile pe care le-ai realizat din dorinţa de a menţine relaţia, la cât de mult te-ai sacrificat şi aştepţi măcar să ai mulţumirea şi respectul celui de langa tine. El (ea) se obişnuieşte, însă. Se obişnuieşte cu totul de-a gata şi încet-încet ajunge să considere că totul vine oricum.În momentul în care te opreşti, tragi aer în piept, pui mâna pe creionul imaginar şi calculezi aportul adus de tine şi de celălalt vieţii de cuplu realizezi că tu eşti singur care face eforturi. Te simţi frustrat şi nu înţelegi de ce legea echităţii nu funcţionează şi în cuplu. Din momentul în care începi să calculezi cantitatea de iubire oferită, relaţia începe să se prăbuşească.
Din momentul în care ridici problema naturii relaţiei, esti pe punctul de a o pierde. De ce? O relaţie sanatoasa nu se întoarce către sine însăşi. Când lucrurile merg bine, atunci nu discutăm cu celalalt despre relaţia noastră, ci despre noi.
Tags: comunicare, Dezvoltare personală, Gânduri, iubire
Cand ne instrainam, cand comunicarea tinde sa devina schimb de informatii, se produce fisura. Cand discutiile contradictorii devin inevitabile, dam vina pe comunicare. Este deja o modă în a spune că inamicul public numărul 1 este comunicarea, cu toate că în zilele noastre se comunică din ce în ce mai mult electronic. Şi totuşi ne plângem de lipsa comunicarii dar nu comunicarea este problema, nici lipsa ei, ci modul în care o percepem. Comunicarea nu înseamnă doar simpla transmitere de informaţii. Dacă dimineaţa la cafea povestesc celuilalt despre realizările profesionale, iar seara la culcare despre ştirile cele mai importante, pentru că nu a apucat să le vadă sau se le auda, nu înseamnă că eu comunic. Transmit informaţii. Vorbesti, te aude, dar nu te întelege. De multe ori ne imaginăm că partenerul nostru ar trebui sa ne ghicească toate gândurile. Îl împovărăm cu speranţele noastre şi sperăm să le intuiască. Aluziile subtile nu înseamnă comunicare, ci teama, teama de a nu răni sau de a nu fi rănit. Se ştie că bărbaţii şi femeile aparţin unor lumi interioare diferite. Din acest motiv vom avea mereu parte de un dialog al surzilor şi muţilor dacă îl lăsăm pe celălalt să ghicească în stele ceea ce ne dorim cu adevărat. Şi vom începe să credem că el s-a îndepărtat uşor,uşor, pe măsură ce ne-a dezamăgit aşteptările. Dar de fapt e posibil ca noi să îl fi îndepărtat refuzând să îi spunem ceea ce dorim cu adevărat. Nu există “a iubi prea mult”, nimeni nu are dreptul de a cântări iubirea oferită. Există însă iluzia de a iubi prea mult. Pentru că atunci când trăieşti această dramă, ai închis demult ochii, ţi-ai astupat urechile şi gura pentru a nu fi martor la schimbarea celui alături de care trăieşti.
Articole similare
10 responses to “Schimbarea înţelesurilor”

-
Ai dreptate, ce bine ar fi să iubim fără să tragem linii și să socotim!:(
-
Trebuie ca cineva să aibă un acut sentiment al neîmplinirii dacă în mintea sa prinde contur ideea unei contabilizări a afectelor. Rebreanu spunea că iubirea nu este un târg: “te iubesc pentru că mă iubeşti”, iubirea este o certitudine: “te iubesc pentru că te iubesc”. Mai departe, câtă vreme există demonul îndoielii, relaţia se va transforma într-o competiţie în care unul dintre cei doi va vrea musai să-şi confirme teoria că dă mai mult. Şi e patetic atunci când ajunge în punctul ăsta…
-
Gãbiţule, eu sunt în relaţie cu soţul meu de 20 de ani. Practic eram nişte copii când ne-am cunoscut, aveam 23 de ani. Concluzia la care am ajuns dupã tot timpul ãsta este cã relaţia a rezistat pt. cã niciodatã nu ne-am gândit sã ne despãrţim chiar dacã am avut şi noi cumpenele noastre. Ca şi cum indiferent de problemele care erau, faptul cã formam un cuplu era un dat. Şi, deci, problemele nu erau ale cuplului, ci ale fiecãruia în parte, dar cuplul era “instanţa supremã” la care apelam. Şi …cred cã ne e bine aşa.
-
Cred ca suntem oameni si asta implica dinamism sentimental. Nu putem face pe cineva sa ne iubeasca chiar daca ne-a iubit candva. Si de multe ori nu e vina nimanui.
-
“O relaţie sanatoasa nu se întoarce către sine însăşi. Când lucrurile merg bine, atunci nu discutăm cu celalalt despre relaţia noastră, ci despre noi.”
Asta e o eroare frecventă care se face, aceea că discuţia DESPRE relaţie înseamnă un lucru nesănătos. S-ar evita multe neînţelegeri tocmai discutând deschis despre relaţie şi ce se aşteaptă de la ea.
3 Trackbacks / Pingbacks
-
[...] poetului, criticului și traducătorului Ion Pop va avea loc la Sala Atelier, de la ora [...]
-
[...] SLALOM PRINTRE BLOGURI – GEANINA LISANDRU ( amprente de linişte); IOAN USCA (Mir0zna… – 16); RUSU GIGI (astenii de primăvară); MARIA POSTU (… e rândul poveştii tale); ADA RUS (…ţie); NATAŞA (vedeta blogosferei); Presupunerile lui CAIUS; PAUL SANDU (despre primăvară); IOAN BISTRIŢEANUL (concurs de poezie); PAUL GABOR (interviu); TEO NEGURĂ (despre blogul lui DAN CHICHERNEA); GABRIELA ELENA (semne de întrebare); GABITZU (despre schimbarea înţelesurilor); [...]
-
[...] şi pentru că… mai bine-i să nu (le) nici zic. Nici măcar să nu [...]
Lasa un rapuns
-


Andi 20 03, 2010 la 13:00