-
Conversaţia stelelor
Adaugat pe 10 04, 2010 26 comentariiFă asta pentru mine, stinge ţipătul lumii. Discursul sforăitor, strada asurzitoare, pune-le să emită pe frecvenţa şoaptei. Imprimă pentru mine conversaţia stelelor. Vreau să înţeleg ce-şi şoptesc. Ele nu ţipă nicicând. Sunt mari fără ţipăt. Dăruieşte-mi un cuvânt uitat şi tandru, atât de tandru şi atât de uitat, cum e glasul primei frunze ce apare pe ram în aprilie.
SUFLETUL DE PRIMĂVARĂ
Sufletul se rotea în jurul întâmplărilor
uneori atingându-le.
Un ochi râzând, un ochi plângând în capul cerului
erai tu, soare, şi tu, pământule.
Sufletul se rotea ziua, toată noaptea.
O amintire. O speranţă. O amintire şi iar o speranţă.
Oamenii, pomii, pietrele, iarba,
cu moartea stăteau în balanţă.
Sufletul se împărţea în globuri, cum se-mparte
coloana de apă-ndoită la vârf spre bazinuri.
Era un glob de pace, un glob de război,
un glob al visării şi unul de chinuri.
Soarele privea cu lumină, pământul privea cu oameni,
şi-amândouă privirile erau paralele.
Nu întâlneau nimic înainte, poate numai un dans
în balans monoton, taciturn, de galeşe stele.
…………
Sufletul se aduna ca un fluviu în infinitul mării
Nu mai voia să plece, şi, în curând
ochiul soarelui privea cu lumină râzând,
ochiul pământului privea cu oameni, începând să surâdă.
Poate chiar surâzând.
NICHITA STĂNESCU
Azi, din nou : Ajnanina, Alex Mazilu, Andi Bob, Angela, Bogdan, Cella, Cristian-alvalia, Cristian Lisandru şi Geanina Lisandru, Krossfire, Dragoş Bucurenci, Elena Agachi, Iguana, Ioan Bistriţeanul, Cristinutza, Nea Costache, Pucca, Viviana, Questioare,Vania
Tags: Gânduri, Gânduri, Nichita Stănescu, poezie, soare, suflet
Articole similare
20 responses to “Conversaţia stelelor”
-
Dacă aş fi stea, aş fi fericită – oamenii nu mi-ar şti şoaptele, iar eu nu le-aş auzi ţipetele. Dar nu am şansa stelelor – trăiesc în ţipătul asurzitor – măcar dacă ar cere ajutor – dar nu, ei mor, sperând să ajungă la stele… nu ştiu că dacă ar fi spus ce îi supără lumea ar fi tăcut şi… i-ar fi ascultat – poate şi stelele…
-
gabi 10 04, 2010 la 19:28
Iguana,
daca esti Om, esti si mai fericita !
chiar si atunci cand te simti coplesita de asurzire.
-
-
CELLA 10 04, 2010 la 17:43
când cineva îmi dăruieşte… NECHITA…
e suflet din sufletul meu…
… iar eu… mică, infimă,
nechită… mereu!
Nu uitaţi ce legături am eu cu voi,
şi nu mă părăsiţi.
Puterea mea de a nu fi e atât de mare,
încât în locul unde stau se naşte-un con,
se naşte-o gură cu colţi albi, absorbitoare,Şi cd în ea,
Văzutul, Auzitul, Degustatul, Pipăitul,
ca într-o foame nesfârşită şi adâncă
din pântecul meu tras, mutată
până-n locul
pe care şi l-a dat de centrul Infinitului.-
gabi 10 04, 2010 la 19:35
Cella,
am gustat locul din care pui miere in cuvinte.Celor care nu scriu versuri parem un pic dusi cu capul
De aceea se naste, traieste si moare cu adevarat doar cel care se stie bine pe sine !
-
-
PRIMAVARA
Primejdii dulci alcatuind sub gene,
mi te ivesti istovitor de dulce
cu sânii bulbucati zvâcnind sa culce
pe ei sarutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iara
sub piept loveste-n caldarim o minge
si ziua pe trotuare se prelinge,
lasând în urma-i iz de primavara.
Alaturi de mocirlele uscate
ies pomii toti cu trunchiurile-n floare
Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astazi deflorate?
Un orizont pierdut, cu buze rosii
saruta-n crestet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din departare
si mor în primavara ofticosii…de Nichita Stanescu
O seara frumoasa!
-
in ton cu ‘Desenam stele’ de pe blogul meu, altceva nu pot spune, decat: superb, ca de obicei!
-
primele frunze de aprilie vorbesc in soapta despre stele.
ca asa vedeau ele fulgii de zapada pe vremea cand erau inca muguri… iar amintirile transfigureaza mult realitatea… pana la a dori cu disperare ca stelele din cer sa vina pe frunze. -
-
Stelele şi-au concentrat ţipătul, l-au amuţit şi abia apoi au strălucit…
-
servus…
sa stingi tipatul lumii cu Nichita… cum altfel?
toate cele bune! -
Scuze pentru linkul/pingul către postul meu trist, sper că ai o zi bună și cât se poate de însorită.
-
gabi 11 04, 2010 la 09:53
Intr-adevar, o tragedie fara logica…
Relaxeaza-te, draga mea Andi
O zi cu soare si tie !
-
-
Chiar la ce-şi spun stelele n-aş atenta, însă mi-aş dori încetarea fornăiturilor de tot felul…
6 Trackbacks / Pingbacks
-
[...] Care mai e viaţa ta? R: Cât se poate de roz… sau de mov, sau de gri, sau de verde cu dunguliţe albe… [...]
-
[...] PRINTRE BLOGURI -IOAN USCA (Racila – 1); GABITZU (conversaţia stelelor); DISPECER BLOGOSFERĂ (localităţi fiind, glume cutreieram); RUSU GIGI (taifas de [...]
-
Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(V) « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine. 11 04, 2010 la 01:26
[...] celuilalt la o masă de la terasa restaurantului Ramada Encore Birmingham City Centre. Mâncam, vorbeam, iar el se hotărâ să rupă tăcerea povestindu-mi despre Aston University, Birmingham, unde [...]
-
[...] Strania judecată scapă logicii brute și impulsurilor arhivaționiste ale celor care încearcă să clasifice evenimentul în cuvinte potrivite. De ce ar avea vreo logică? De ce să nu plătească mereu [...]
-
[...] noului roman: „Acum toţi erau morţi. Poporul ei nu mai era. Tot ceea ce mai rămăsese din el, nu îi mai era de niciun ajutor. Şi acum, în ce parte avea să o apuce? La ce uşi avea să bată [...]
-
[...] Nichita Stănescu este un poet care se miră de orice. El se miră şi de faptul că oamenii aud şi au urechi. Păi de ce? El n-a avut urechi? A văzut [...]
Lasa un rapuns
-
ZeList
Iguana 10 04, 2010 la 16:30