Undeva, aici

foto

Venus din Milo

(fragment)

“Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă

unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi

oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie

descoperă arta desenând cu degetul pe nisip

conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră

trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor

rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea

mărturisi totul,  sau trebuie să existe o tăcere egală

cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede

care nu se umple de sânge când ţipă o pasăre sau

ne aducem aminte, trebuie să existe o apă limpede

de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini

şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,

fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd

uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine

şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,

domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti

n-aţi aflat decât că “a spera înseamnă aproape a trăi” ?

Unde este această insulă dacă nu în noi înşine ?

“Le peche c’est la Grec”, ziceaţi dumneavoastră

înainte de asta. Adică vina noastră e aceea

de a fi construit Parthenonul ? De a fi sculptat

şi admirat pe Venus din Milo ? Nu domnule Gauguin,

povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt

spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,

după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie

să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre”

OCTAVIAN PALER

Plimbare : Alex Mazilu, Teo Negură, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru, A.Dama, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, Cristian Dima, Mircea Popescu, Simion Cristian, Iguana, Mirela, Nea Costache, Dispecer, CNB, Nataşa, Carmen Negoiţă.

Later edit la concurs

foto

Până apare Călin de undeva, fiindcă nu ştiu unde a dispărut şi nu pot afişa clasamentul fără voturile lui care nu mi s-au salvat din greşeală, eu cred că e bine să nu ţinem concursul pe loc şi să-i urăm Laurei Driha să fie o gazdă plăcută. Tot ce pot spune până acum e că Leuţ a luat din nou caimacul. Felicitările mele.

Laura ? Preia !

Iată şi clasamentul :

Viu -  Leo – 15 v/7

Egoism –  Cristian Dima 11 v/5

Electric –  Gabi  11 v/6

Drumul spre lumina – Sictireli 6 v/3

Pana de curent – Calin – 5 v/4

Poveste – Stargate 4v/3

Craciun electric – Carmen 4v/3

Poveste electrizanta –   LeeDee 4v/2

Particula miraculoasa – LeeDee  4v/2

Nunta la Venetia – Mariana 3v/3

Călin, dacă am greşit pe undeva poţi să intervii…

Am avut un juriu format din : Călin, Gabi, LeeDee, Cristian Dima, Mariana, Starsgates, Carmen, cărora le mulţumim !

Electric

foto Alex Mazilu

Există desigur, diferiţi poeţi. Stejarul iată, ori mai bine zis acel stejar electric cu toate ritmurile ghindelor. Şi marea electrică cu un “a” ascendent şi un  “e” descendent. Romaniţa electrică cu acele  contururi precise. Iar eu, oraşul electric. Dar în general întreabă-i pe biofizicieni să-ţi spună cum că poeţii de fapt sunt câmpuri electromagnetice ale unor corpuri care zboară sau cresc. Şi chiar de aia versurile mele nu sunt şi nici nu pot altcum să arate. Numai aşa. Pentru că vezi tu, aproape în fiecare poezie din asta există o stradă şi, mă rog, chiar dacă pe stânga e puţină înghesuiala, casă de casă, atunci la dreapta ca de obicei e un spaţiu rezervat pentru mişcare. Nu născocesc. Mă aflu doar la un sfert de metru. Şi e ştiinţific demonstrat că orice transmisie electrică arată întocmai ca originalul. Traversează  strada aici, pe lângă acea lumină verde. Hai, traverseaza strada iarăşi iar daca e-aprins becul roşu, bate-n loc o clipă fiindcă nu te sfătuiesc să treci în goană prin ale mele versuri fără să ai şansa de a te vedea călcat până la capătul poeziei.

Si ei scriu frumos : Andi Bob, Teo Negură, Cristian şi Geanina Lisandru, Călin Hera, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, Cristian Dima, Trilema, Cristian alvalia,  Simion Cristian, Mirela, Nea Costache, Dispecer,  CNB,

Cu o iubire întreagă

foto

Dincolo de livezi mari stânci scânteie, cu vârfuri ascuţite şi abrupte. Lasă-le aşa mai bine, neurcate. Acolo-s despuiate crânguri, de-o moarte nemiloasă rupte, de moartea gurii însetate. Mă-mpiedic în grămezi de pepeni, de pepeni galbeni mă sufoc. În flux de trandafiri mă-împotmol, dar merg şi merg oloaga, spărgându-mi ţeasta-n zidul temniţei solare, răzbind prin el cu o iubire întreaga.

Prin tine umblu înfloritoare extrema-ardenta-n ars prezent. Neverosimil stat, dar  existent !

Plimbare

Alex  Mazilu, Andi Bob, Teo Negură, Cristian şi Geanina Lisandru, Călin Hera, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, Cristian Dima, Trilema,  Nea Costache,  Dispecer,  CNB, Nataşa.

Sunt mulţi gabitzu pe net

Pentru că google m-a asmiliat cu un alt gabitzu sau pentru că un alt gabitzu vrea să mocirlească ceea ce am scris eu până acum, o să mă las purtată de ideea aglutinată de aceste elemente noi pentru a simţi în felul meu,  cum cred unii că pot să-şi împlinească micile sclipiri de geniu până la extaz. Să celebrăm inspirul nou şi mai ales, momentul !

Noapte bună, infractorilor morali de acest gen !

Regină la Castel

ÎN AMINTIREA UNUI CONCURS DE PROZĂ ARHISCURTĂ

Carmen Sylva – Admiraţie

Poveştile ca aceasta încep cu a fost odată ca niciodată în România, o ţară frumoasă cu căldări uriaşe, pereţi de prăpastie, iezere curate şi nori rezemaţi pe creştetul munţilor, un destin al prinţesei de Wied peste care s-au răzbunat viforniţe vrăjmaşe. A rămas şi ea neclintită într-o stană de piatră şi chip de nedrept purgatoriu. La început am privit-o cu teamă şi apoi un surâs de plăcere m-a cuprins ca în faţa unei scene de teatru ce creşte într-o cupolă înaltă. Înainte de-a o părăsi, privirea-mi a învăluit-o cu admiraţie pe femeia regină, scriitoare, Mecenă cu sânge albastru.

ps. Pentru vizitatorii blogului meu care n-au avut de-a face cu proza arhiscurtă, vă transmit faptul că textul trebuie să se încadreze in 500 de semne.

Raid:Andi, Le ia cu… Dan – Când în Polonia s-a făcut linişte, Cell, cu bancurile, Dispecerul zice să ţinem minte, Cristian evocă un neam de piatră, Geanina continuă poveştile cu Mara, Nea Costache vrea să se facă ţăran,…hehe, Nea Costache, si eu , iar Vania e la Racila, episodul 3.

Sărbători Luminate !

foto by Cleide

Se spune că BUCURIA vine din lucruri mărunte, LINIŞTEA vine din suflet iar CĂLDURA SĂRBĂTORILOR vine din inimile noastre.

Însă dincolo de petreceri şi cadouri se află adevărata semnificaţie a Paştelui.

Vă doresc să aveţi parte de linişte, dragoste, bucurie, de Sărbători şi tot anul!

Florilor

foto JavierPsilocybin

O floare e o frumuseţe pură, fără afectare. Nu e nevoie de niciun artificiu de prezentare. Chiar şi un copil întinde mâna spre o floare, o floare adevărată. Atinge staminele şi nu-i vine a crede că rămâne cu o pudră de aur. Am luat şi eu în mână măruntele fiinţe şi le-am privit cu ochii mari ca Guliver în Ţara Minunilor. N-am putut să înlătur gândul-întrebare : ce legi fac florile ? Pe unele mari, dăruiri abundente, generoase,  pe altele mici sclipiri-scânteie. Sau e o singura lege? Am înţeles apoi că bucuria vieţii există în fiecare iar ea nu se măsoară în mărime ci în desăvârşire.

Recomandările mele : am fost şi azi în vizită pe la prietenii virtuali Adamaica, Adi Vera, Adrian Ciubotaru, Alex Mazilu, Andi Bob, AprozarNet (love Bob Marley), Călin Hera, Cell61 care m-a luat adică a dovedit ca e mai bun decât mine la planificarea evenimentelor, Chinezu, of corse, el e foarte la curent cu mondenităţile, Dragoş Bucurenci este deja eroul său propriu şi al partenerei de dans. Geanina e atât de îndrăgostită de Cristian, încât sunt doar UNA  si aceeaşi fiinţă! Cella, In memoriam Octavian Paler, Iulia, Mircea Popescu, Paul Gabor, Semnebune şi Mirii mileniului trei

Nu porunci inimii să tacă

foto

„Cândva, am fost şi eu în marginea unui deşert. Am înţeles atunci că nimic nu se poate clădi pe nisipul care a curs din clepsidră.Toate păcatele pe care nu le-am săvârşit sunt elanuri ratate şi dacă trebuie să mă mustru pentru ceva, în primul rând trebuie să mă mustru pentru că destule prejudecăţi m-au împiedicat să beau când mi-a fost sete, să muşc dintr-un fruct când mi-a fost foame, să fac mărturisiri când am iubit. Şi ce virtute e aceea de a spune „nu”? Ce înţelepciune e aceea de a porunci inimii să tacă ? Dacă n-am fost destul de fericit cât am visat este pentru că n-am avut curajul sau n-am ştiut să fiu destul de păcătos”   Octavian Paler/ Polemici cordiale

Sigur că Maestrul când spunea “păcătos” se referea la elanurile ratate iar noi înşine putem vedea în propria existenţă cum ne macină acest fel de amintiri. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o în timp; altele consideră că a fi fericit înseamnă a avea prieteni, a fi sănătos, a fi apreciat şi stimat; altele sunt fericite ştiindu-se iubite de cineva sau numai ştiind că persoana iubită există acolo undeva şi respiră aerul din acelaşi univers. Există şi oameni care îşi “fabrică” un paradis numai al lor în care să se simtă fericiţi. Dar ce s-ar intampla daca acest paradis ar exista undeva pe pamânt ? “Fericirea are nenorocirea să pară ceva absolut” – spunea Maestrul, însă eu cred că fericirea se poate atinge cu mâna cu condiţia să înveţi să bei când ţi-e sete, să muşti din fruct când ţi-e foame, să faci mărturisiri când iubeşti…

Păstrează-ţi sufletul viu

foto

Despre morţi numai de bine, spune de veacuri o înţelepciune românească când este vorba despre morţii-morţi. Când mă gândesc la morţii-vii mă încearcă însă cu totul alte sentimente şi dau fuga în lume să aflu cine mai e viu. Mă încumet să am milă când floarea se ofileşte şi plină de compasiune mă aplec spre viu-bolnav. Însă când sufletul se ofileşte mă întreb retoric: unde-i lumina care strălucea tot ce-a fost viu şi oare unde rătăceşte viul cel firav ?