Amurg de mai

sursă foto, Alex Mazilu

E ntr-un amurg sur-siniliu de mai, când vântul prin culcuş de crengi s-apleacă. În golfuri, prin brădet, prin crengi, alai, până-nspre zori, la miezul nopţii joacă. Răsare luna-n crângul dinainte.Tuflite stele pasc din loc în loc. Chiar filomela-şi rătăceşte mintea.Se nasc copii dintr-un asemeni joc. Poetul nu-i spion nocturn! Chiar dacă…Un singur lucru nu-ntrebaţi, nu ştiu la ziuă acele umbre un’ s-aţiu ?  Ştiu doar atât, că-n miez de noapte joacă !

Plimbare: Andi Bob, Călin Hera,  Cristian Lisandru, Geanina, Dan Pătraşcu, Vania, Bogdan, Cristian Dima, Cristian alvalia, Dispecer, Nataşa, Gabriela, CNB, Mircea Popescu.

Dacă doriţi să recitiţi

foto

Scrisori neexpediate

Cele mai încărcate de sens
sunt scrisorile neexpediate
pe care le citeşte doar
focul.
Ascultaţi
chicotul extatic al sobei
în această lectură
în exclusivitate.
Interceptaţi
convorbirea nespusului
cu neauzitul.
De fapt,
imboldul necomunicării
e mai vechi decât
scrierea.
E un dialog cu necuprinsul,
ori cu sine
în necuprins.
E neputinţa de a te mărgini
la teritoriul
nemărginit de mărginit
al cuvintelor.
Ea creează funcţia
de a vorbi cu sine.
Nu tulburaţi un copil
care vorbeşte cu sine însuşi.
Nu veţi înţelege nimic,
iar copilul şi-ar putea frânge gâtul
căzând din nemarginirea în care trăia.

Slalom : Călin Hera, Teo Negura, Andi Bob, Alex Mazilu,  Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Dan Patrascu, Dispecer blogosferă, Hobbitia Land, Caligul, Nea Costache, Vania, Tudor Chirilă, Simion Cristian.

Rugă pentru dispăruţi

foto by Random

Lumea e aşa cum este ca să o transformăm…Am uitat numele gâzelor, fie ele albine sau furnici – sunt toate insecte, am uitat numele arborilor – sunt toţi masă lemnoasă, nici păsările nu mai au buletine de identitate, afară de raţele sălbatice, căci, de, trebuie să ştim în cine tragem… şi câte n-am uitat. Limbajul a ajuns atat de laconic încât într-un minut se poate spune totul. De aici şi pustiul launtric; sufletul poate fi parcurs într-o clipă.

Poporului îndoliat

În noaptea asta nimeni nu mai poate bea.
Aruncă-mă ca pe o linguriţă în ceaiul fierbinte,
îl voi raci.

Acolo unde limba nu cutează
acolo unde e de neîndurat
acolo aruncă-mă.

Nu-ţi face griji pentru mine
gândeşte-te numai la ei
să nu-i opărească licoarea
clocotitoare.

Aruncă-mă, ca pe o linguriţă aruncă-mă,
bizuie-te pe mine,
aruncă-mă ca pe o linguriţă în ceaiul
fierbinte.

Am fost în vizită la :Adrian Ciubotaru, Andi Bob, Alex  Mazilu, Cristian Lisandru şi Geanina, Cabral,  Călin Hera, Dispecer blogosfera, Mace, Flavius,  Nea Costache, OctavianPaler.ro,  Copila Blondă.

Conversaţia stelelor

foto by Tony Scislaw

Fă asta pentru mine, stinge ţipătul lumii. Discursul sforăitor, strada asurzitoare, pune-le să emită pe frecvenţa şoaptei. Imprimă pentru mine conversaţia stelelor. Vreau să înţeleg ce-şi şoptesc. Ele nu ţipă nicicând. Sunt mari fără ţipăt. Dăruieşte-mi un cuvânt uitat şi tandru, atât de tandru şi atât de uitat, cum e glasul primei frunze ce apare pe ram în aprilie.

SUFLETUL DE PRIMĂVARĂ

Sufletul se rotea în jurul întâmplărilor

uneori atingându-le.

Un ochi râzând, un ochi plângând în capul cerului

erai tu, soare, şi tu, pământule.

Sufletul se rotea ziua, toată noaptea.

O amintire. O speranţă. O amintire şi iar o speranţă.

Oamenii, pomii, pietrele, iarba,

cu moartea stăteau în balanţă.

Sufletul se împărţea în globuri, cum se-mparte

coloana de apă-ndoită la vârf spre bazinuri.

Era un glob de pace, un glob de război,

un glob al visării şi unul de chinuri.

Soarele privea cu lumină, pământul privea cu oameni,

şi-amândouă privirile erau paralele.

Nu întâlneau nimic înainte, poate numai un dans

în balans monoton, taciturn, de galeşe stele.

…………

Sufletul se aduna ca un fluviu în infinitul mării

Nu mai voia să plece, şi, în curând

ochiul soarelui privea cu lumină râzând,

ochiul pământului privea cu oameni, începând să surâdă.

Poate chiar surâzând.

NICHITA STĂNESCU

Azi, din nou : Ajnanina, Alex Mazilu, Andi Bob, Angela, Bogdan, Cella, Cristian-alvalia, Cristian Lisandru şi Geanina Lisandru, Krossfire, Dragoş Bucurenci, Elena Agachi, Iguana, Ioan Bistriţeanul, Cristinutza, Nea Costache, Pucca, Viviana, Questioare,Vania

Umbra

Acolo sub pământ
nu e nevoie de umbre -
e imperiul
umbrelor.

Lasă aşadar umbrele
arborilor ce cresc pe pământ
şi coloanelor vii
ale fântânilor ţâşnitoare.

În definitiv, viu
este ceea ce aduce vieţii lumină
şi puterea de a produce
umbră.

Tu erai atât de strălucitor încât
chiar şi în zilele posomorâte
iubirea
arunca umbră.

Prin fereastra sufletului

foto: Rejik

Într-o perioadă în care dezbinarea între oameni se manifestă în toate relaţiile individuale şi de grup, (re)lecturarea “Incercării sufletului” reprezintă o sursă fierbinte de întreţinere spirituală a forţelor de iubire aduse de Hristos pe Pământ. O puteţi citi şi ca pe o lecţie de dezvoltare personală.

Incercarea sufletului” de Rudolf Steiner, fragment

“Abia acum descopăr cum vanitatea cunoaşterii

Poate ademeni sufletul;

Din bunul spiritual oferit

El vrea să folosească darul

Doar pentru a se oglindi nesăbuit pe sine

Dar ştiu în clipa asta

Prin strigătul de prevenire din inima mea

Cât de departe încă trebuie să mă simt

De ţelul cel mai apropiat.

Nu vreau să mai interpretez pripit

(…)

De-aş fi urmat mai curând aceste cuvinte

Ce-mi pretind modestie

Nu mi-ar fi rămas ascuns

Că sufletul atât de dotat al prietenului meu

Doar liber se poate dezvolta,

Când îşi caută singur căi

Ce nu i-au fost indicate de mine.

Recunoscând asta,

Voi dobândi şi forţa de a-mplini

Ce cere de la mine datoria şi iubirea”

“Oricărei realităţi materiale din Univers îi corespunde ceva spiritual şi orice realitatea spirituală din Univers primeşte la un moment dat expresie în lumea materială.”

Recomand: Ajnanina, Alex Mazilu, Andi Bob, Călin Hera, Cell61, Cosmin, Dan Pătraşcu, Dispecer Blogosferă, Dragoş Bucurenci, Flavius Obeadă, Leo, Şerban Chinole, Gabriela Savitski, Geanina şi Cristian Lisandru, Marius Ola, Krossfire, Lady A, Georgiana, Mace, Oana Stoica Mujea, Paul Gabor, Mircea Popescu, Picătură de rouă, Pucca, Questioare, Sorin Diamandi, Teodora, Vania.

Poezie şi muzică

foto

Doi cai

“Cer alb cu stele negre am visat,

verde pământ cu iarba neagră, dură,

şi-un foarte tandru nechezat

care ţâşnea din gură-n gură.

Cer alb cu stele negre, lungi

prelungi ca nişte gene…

Pe tine, iapă, printre lunci

şi prin poiene

Şi ierburile negre-n vânt ,

dintr-un pământ mai verde ca smaragdul…

Tu erai alta, nechezând,

eu eram altul.”

NICHITA STĂNESCU

Am trecut in vizită pe la: Achilianu – era bucuros că are musafiri din Spania. Apoi am cumpărat un bilet către stele la invitaţia Adei Rus. Am citit un apel umanitar la Andrei şi m-am întristat dar cred ca e nevoie de spirit civic responsabil. Adrian Ciubotaru zice că nimic nu e kitsch până la capăt şi că există un teren de încercare pentru unele trenduri unde se pot distila multe tendinţe şi multe curente. Ajnanina se uită la fundul unui bondar…hihi, in stilul ei lirico-umoristic, iar Alex Mazilu şi drăguţa Andi Bob ne fac recomandări utile de film pentru acest vikend. Bogdan ne povesteşte ceva despre Tămădău-exterminarea ţărăniştilor. Dl.Lică s-a bărbierit, încheiat la şireturi şi purces la Oglinzi şi Miere în ceai. Caligul devine Vecin cu poezia şi tare mă bucur pentru talentul său iar Cell a scris câteva gânduri dezlânate haioase. M-am gândit că este util de citit anunţul făcut de Chinezu pe blogul lui şi l-am preluat aici pentru iubitorii de gen. Am citit la Cristian-alvalia despre al său mândru şi longeviv tataie şi mi-a plăcut iar apoi mi-am plimbat imaginaţia prin Trento – frumuseţe cu orgoliu pe măsură. Dragoş Bucurenci a continuat să lupte în ringul de dans în ciuda virozei severe care l-a dat fizic peste cap. Felicitări man ! Am fost pe la Geanina în Noaptea ei de vis şi mi-am salvat strălucirea din privire. Am aflat de la Flavius că duminca asta la Braşov va bate din nou clopotul din turnul Pieţii Sfatului din jumate în jumate de oră ca acum mai bine de 50 de ani iar el a mai plantat nişte roşii în FarmVille. Îl felicit si pe el Cristian Lisandru poartă un dialog plăcut cu un alter ego…chiar plăcut. Paul G.Sandu aruncă cu “zmeure” în bloggari iar Paul Gabor ne-a făcut o mărturisire a viziunii drumului în ţara fierbinte. Nea Costache se dă rotund, dar are şi de ce…felicitări maestre ! Iguana e pusă pe şotii…ceva cu punctul G ) Simion Cristian ne spune şi el un banc tare…bravo  Teo Negura crede în privirile care se proptesc de ochii lui; mărturisesc că şi eu cred; băiatul ăsta mi-e tare drag fiindcă îi semăn/îmi seamănă Elena ne invită şi ea la poezie şi mă bucur că o face iar prietenul meu bun, coach Ioan Nicuţ ne arată Cum să joci cu adevărat la înălţime ! Mirciu Popescu ne-a spus  Povestea Elizei iar eu o  să închei aici cu gândurile creştine ale lui Vania şi o să vă rog frumos să nu vă supăraţi pe mine dacă acest slalom n-a fost mai lung. Vă respect şi vă iubesc !

Haideţi să ne punem miere în ceai, sâmbăta asta…

“Singurul lucru pe care vreau să îl adaug este că vă astept cu drag.
În program, în afară de maldărul de cărti ce se vor vinde ca pâinea caldă (fireste!), vor fi câteva discursuri interesante, ale unor oameni care stiu ce spun, plus momentul care îmi plăcea de nu mai puteam când eram ceva mai copil: spune-i lu’ tanti o poezie! Cu alte cuvinte, cine vine primeste bonus momente de fâstâceală cu mine “

spune  Călin Hera

Sfaturi

foto

Cum se păstrează trandafirii  ?

Primeşte-i cu inima nod în gâtlej, cu degetele
tremurânde şi ţipăt repede stins
între zâmbet şi lacrimă,
aşeaza-i neîndemânatec în glastră
(fără să le retezi tulpinile, fără aspirină şi alte mofturi)
În inimă păstrează-i, în apele ochilor
(cealaltă apă e doar să fie)
Seara
coboară-ţi pleoapele peste trandafirii răsfrânţi
în pupile,
iar a doua zi trezeşte-te cu noaptea-n cap să contempli
răsăritul prin petalele lor străvezii.
Când ai în preajmă un trandafir nu-ţi îngădui gesturi bruşte,
fii cuminte şi iradiază,
pune lanţul la uşă şi nu da drumul nimănui,
mai cu seamă tristeţii.

Tic-tac de suflet

foto

Întoarce-te dinspre lumină şi porneşte singur spre mare. Umblă de parcă n-ai exista, de parcă n-ai avea nici gânduri, nici respiraţie, nici priviri. Înaintează pe plajă cu vântul în piept, respiră adânc – pe gură, prin ochi. Îmbracă-te în spaţiu şi nu mai întinde ca odinioară pe palmă valul sfâşiat de furtună, azvârlit spre ceruri şi apoi coborât milostiv pe pământ. Calcă pe propriile tale răsfrângeri fluide.

De-a sufletul

“Trupul meu, cu vedenii cu tot,

a adormit dimineaţă, întins pe podele.

Râd şi mă bucur ca un savaot

şi plec cât mai repede cu putinţă,

dând mai întâi colţul cenuşiu al străzii,

si-apoi, de-a dreptul prin mijlocul bulevardului,

fără teama c-aş putea fi stâlcit din întâmplare,

de vreo limuzină oarecare.

Iată şi lucrurile! Orice dragoste-a mea

pentru ele,

însemnată cu creionul chimic

pe hârtiile ude, caligrafic, cu scrisul rotund,

o flutur în mâna întinsă şi-apoi

o las să se legene, când într-un colţ, când

într-altul, în vânt.

Mă uit în dreapta şi-n stînga,

cu mine însumi mă uit,

folosindu-mă ca o privire.

Ascult ce se aude sus, ce se aude jos,

sunt, tot, un timpan armonios.

Trece-o planetă şi-ntreb cine e,

ce e.

Şi apoi mă mir că întreb,

Ar trebui eu însumi să fiu întrebare,

ca să mă audă altcineva decât mine.

Voi, lucruri, Sfinxuri mişcătoare,

şi tu, iluminare !”

NICHITA STĂNESCU