Undeva, aici

foto

Venus din Milo

(fragment)

“Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă

unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi

oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie

descoperă arta desenând cu degetul pe nisip

conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră

trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor

rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea

mărturisi totul,  sau trebuie să existe o tăcere egală

cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede

care nu se umple de sânge când ţipă o pasăre sau

ne aducem aminte, trebuie să existe o apă limpede

de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini

şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,

fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd

uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine

şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,

domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti

n-aţi aflat decât că “a spera înseamnă aproape a trăi” ?

Unde este această insulă dacă nu în noi înşine ?

“Le peche c’est la Grec”, ziceaţi dumneavoastră

înainte de asta. Adică vina noastră e aceea

de a fi construit Parthenonul ? De a fi sculptat

şi admirat pe Venus din Milo ? Nu domnule Gauguin,

povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt

spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,

după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie

să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre”

OCTAVIAN PALER

Plimbare : Alex Mazilu, Teo Negură, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru, A.Dama, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, Cristian Dima, Mircea Popescu, Simion Cristian, Iguana, Mirela, Nea Costache, Dispecer, CNB, Nataşa, Carmen Negoiţă.

Despre mimetism

foto

Când un fluture de noapte anume seamănă cu o viespe anume, la formă şi culoare, el umblă şi îşi mişcă antenele ca o viespe şi nu ca un fluture. Când un fluture trebuie să arate ca o frunză, nu numai că sunt reproduse splendid toate detaliile unei frunze, dar există şi puncte care imită găurile produse de viermi, imprăştiate generos pe toată suprafaţa. Selecţia naturală în sensul darwinian nu poate explica miraculoasa coincidenţă a înfăţişării mimetice şi a comportamentului mimetic şi nici nu se poate recurge la teoria luptei pentru supravieţuire atunci când o strategie de protecţie este dusă până la o subtilitate mimetică, o exuberanţă şi un rafinament ce depăşesc cu mult capacitatea de apreciere a unui prădător. Am descoperit în natură desfătările nonutilitare pe care le cautam în artă. Amândouă sunt o formă de vrajă, amândouă sunt un joc complicat între extaz şi deziluzie.