Florilor

foto JavierPsilocybin

O floare e o frumuseţe pură, fără afectare. Nu e nevoie de niciun artificiu de prezentare. Chiar şi un copil întinde mâna spre o floare, o floare adevărată. Atinge staminele şi nu-i vine a crede că rămâne cu o pudră de aur. Am luat şi eu în mână măruntele fiinţe şi le-am privit cu ochii mari ca Guliver în Ţara Minunilor. N-am putut să înlătur gândul-întrebare : ce legi fac florile ? Pe unele mari, dăruiri abundente, generoase,  pe altele mici sclipiri-scânteie. Sau e o singura lege? Am înţeles apoi că bucuria vieţii există în fiecare iar ea nu se măsoară în mărime ci în desăvârşire.

Recomandările mele : am fost şi azi în vizită pe la prietenii virtuali Adamaica, Adi Vera, Adrian Ciubotaru, Alex Mazilu, Andi Bob, AprozarNet (love Bob Marley), Călin Hera, Cell61 care m-a luat adică a dovedit ca e mai bun decât mine la planificarea evenimentelor, Chinezu, of corse, el e foarte la curent cu mondenităţile, Dragoş Bucurenci este deja eroul său propriu şi al partenerei de dans. Geanina e atât de îndrăgostită de Cristian, încât sunt doar UNA  si aceeaşi fiinţă! Cella, In memoriam Octavian Paler, Iulia, Mircea Popescu, Paul Gabor, Semnebune şi Mirii mileniului trei

Sfaturi

foto

Cum se păstrează trandafirii  ?

Primeşte-i cu inima nod în gâtlej, cu degetele
tremurânde şi ţipăt repede stins
între zâmbet şi lacrimă,
aşeaza-i neîndemânatec în glastră
(fără să le retezi tulpinile, fără aspirină şi alte mofturi)
În inimă păstrează-i, în apele ochilor
(cealaltă apă e doar să fie)
Seara
coboară-ţi pleoapele peste trandafirii răsfrânţi
în pupile,
iar a doua zi trezeşte-te cu noaptea-n cap să contempli
răsăritul prin petalele lor străvezii.
Când ai în preajmă un trandafir nu-ţi îngădui gesturi bruşte,
fii cuminte şi iradiază,
pune lanţul la uşă şi nu da drumul nimănui,
mai cu seamă tristeţii.

Bucurie

foto

O floare e o frumuseţe pură, fără afectare. Nu-i nevoie de niciun artificiu de prezentare. Şi un copil întinde mâna spre o floare, o floare adevarată. Atinge staminele şi nu-i vine a crede că rămâne cu o pudră de aur. Am luat în mână măruntele fiinţe şi le-am privit cu ochii mari ca Guliver în Ţara Minunilor. N-am putut să înlătur mirarea pentru legile care fac florile.  Pe unele mari, dăruiri abundente, generoase; pe altele mici, sclipiri-scânteie. Sau este o singura lege ? Dar am înţeles cândva că bucuria vieţii există şi nu se măsoară în mărime, ci în desăvârşire.