Dragoste

foto

Florile create de grădinarii artişti nu por trăi fără dragostea noastră. E o creaţie care cere a fi îngrijită ca o fiinţă de pe alte tărâmuri. E ca o frumuseţe năzuroasă. Cere dulciuri şi mângâieri şi vorbe drăgăstoase. Când se îndură să-şi deschidă floarea, noi admiratorii străini veniţi să salutăm o iscusinţă de vrăjitor, nu cunoaştem truda  zilelor lungi de când abia când mijesc două plăpânde fire verzi. Dar până atunci mofturoasa rugată, implorată, adulată şi ocrotită e ca un copil firav care scoate la iveală muguri, clipă de jubilare pentru grădinar. Grija se înzeceşte, apa se toarnă cu măsură, se fereşte de lumină orbitoare. Aerul se primeneşte lent, prin deschideri mici ca să nu adie rece peste odorul ocrotit. Ca la un prinţ moştenitor priveşte garda de pază, zi şi noapte. Se numără clipele cu miile, până când din mugurii deschişi dintre solzi mijesc petalele strânse buchet, înfăşurate cu stofe scumpe. Alte lungi aşteptări înaintea zilei supreme când floarea se va deschide ca o stea rotată de petalele ei prelungi.

Plimbare : Andi, Alex Mazilu, Călin Hera,  Cristian şi Geanina Lisandru, Cristian Dima,  Carmen Negoiţă, CNB, Dan Pătraşcu,  Dispecer, Mircea Popescu, Nataşa, Simion Cristian, Teo Negură, Vania.

Desert flower

foto

Haideţi să ne revenim cu un pic de Zen.

În pustiuri se duc înţelepţii să-şi desluşească gândurile. În singurătate, logica e mai simplă, mai curată, fără umbra îndoielilor pentru că nu-i nimeni să insinueze false enigme sau oracole nebuloase. În nisipurile călătoare, cu fruntea spulberată vezi sensuri ce pot avea ecou în sufletul tău.

N-am fost în pustiuri, în pustiurile adevărate, dar mi le-am închipuit în toată splendoarea lor : nude, străine şi oarbe. În acest tablou redus la culoarea nisipului învolburat sau căzut neputincios peste o rocă sterilă, un nisip ars, incendiat şi unde la apusul soarelui apar neverosimile metamorfoze de culori, e greu să-ţi inchipui o floare. Şi totuşi, în unul dintre cele mai cumplite pustiuri trăieşte un frate al bradului, un frate fără asemănare, o floare a deşerturilor. Sol al vieţii pe aceste locuri, ursita urgiilor, s-a înverşunat să trăiască cu tot focul şi nisipul  fierbinte  din vântul îmbrăţişat. Am alergat, m-am împotmolit în nisipurile mişcătoare şi nu m-am mirat când oamenii au început să mă privească  întrebător, de ce duc cu mine întotdeauna o floare.

…

Plimbare : A. Dama, Alex Mazilu, , Andi Bob, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru, Caius,  Cristian Dima, Carmen Negoiţă, CNB, Dan Pătraşcu,  Dispecer,  Gabi Savitsky,  Iguana,   Mircea Popescu, Mirela, Nea Costache, Nataşa, Simion Cristian, Teo Negură, Vania.

Lilies

foto

Într-o lume măsurată într-un vas de sticlă viaţa nu cunoaşte griji. E îndestulătoare, după dărnicia stăpânului. E spaţiu de-ajuns. Şi lumină. Peisajul de verde sănătos e mai ceva ca în Ţara Utopiei. Acolo s-a născut şi floarea apelor adusă la lumină pe oglinda ei. Pluteşte ca un nufăr mărunt, mărunt. Când se coace, bobocul se ridică la capătul unui fir de spirală. Unele fire poartă însemnul copilelor, altele ale feţilor frumoşi. Din ultimii se desprind bulgăraşi de aur care plutesc abandonaţi pe apă în căutarea fecioarelor. În clipa în care se cunosc, speranţele devin realitate. Un miraj sub sticlă, o mişcare prin sine sub privile noastre nestânjenite, discrete.

Plimbare : Alex Mazilu, Andi Bob, Teo Negură, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru, A.Dama, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, Cristian Dima, Mircea Popescu, Simion Cristian, Iguana, Mirela,  Nea Costache, Dispecer, CNB, Nataşa.

Deschidere

foto Alex Mazilu

Pădurea e umbră dar şi lumină furişată prin bolta de frunziş. E taină şi singurătate, linişte imensă străpunsă de sonorităţi ca nişte săgeţi subţiri. Pe cărările cu mozaic de umbre şi lumină trăieşti un sentiment de măreţie gravă. Numai la început de primăvară pădurea e deschisă pe deplin luminii. În fiecare pădure răsar alte şi alte flori. Frumosul grandios, frumosul pur, fără gesticulaţii afectate, într-un şuvoi de cascade, acum l-am înţeles dar n-a fost totul, au mai rămas întrebări.

Plimbare: Andi, Geanina, Lisandru, Teo, Dan, Vania, Cristi Dima, Călin, Gabriela, Cristian S. Alvalia, Dispecer, Nataşa, Bogdan, Trilema.

Floare visare

foto

Într-o zi de visare, un prieten mi-a spus că a înflorit o pădure de piersici. Nu-ţi vine a merge ? Pe cărări de pământ bun şi darnic, sub o cascadă cu lumină dalbă sidefie, am pătruns în pădurea de piersici. Eram fără cuvinte, doar mirare. Tăcuţi, fermecaţi şi îndrăgostiţi de piersicii înfloriţi, ca atunci când iubeşti şi nu vrei sa mai ştii de nimic. Aşa e în pădurea de piersici. Deasupra capului doar cer de flori cu miezul trandafiriu şi marginea albă, pură ca zările. Orice vorbă ar fi curmat gândurile de rugăciune nespusă ale călătorilor în povestea fermecată.

Plimbare : Andi Bob, Ajnanina, Alex Mazilu, Călin Hera, Cell61, Cristian Lisandru, Cristian+alvalia, Dan Pătraşcu, Dispecer blogosferă,  Elena Marin Alexe, Gabiţa Savitsky,  Hobbitia, Lady A, Mircea Popescu, Simion Cristian, Teo Negură, Vania,

Gânduri cu flori de măr

foto

Au fost vremuri când oamenii se închinau la stele, la soare, stânci, copaci, când duhurile erau în jurul lor, le auzeau, le vedeau, le închipuiau – oamenii copii. Dar prietenia pentru locurile unde am trăit în vacanţe, acolo unde soarele ne mângâia cu patimă, un piept de stâncă în inima pădurii, sub care ne-am jucat de-a jurământul n-au rămas din vremea aceea ?
Omul îşi alungă singuratatea împrietenindu-se cu fiinţele cuvântătoare şi fără de cuvânt, cu apele şi salciile plângătoare, cu luncile verzi şi crângurile rare.
Odată am legat prietenie cu un măr sălbatic.
Era undeva pe buza unei coame de deal. Noi răscoleam pământul până aproape sus dar acolo lăsam să crească în voie iarba şi de măr n-aveam nicio grijă. Într-o seară ne odihneam de alergătură sub streaşina din tinda.
Marginea de sus a dealului care trasa pe cer  o tivitură avea un loc de greş – silueta mărului. N-aş fi văzut-o nici atunci mai mult dar soarele se înclina spre apus în arc, deasupra marului. Dintr-un bolid incandescent se metamorfoza încet, într-un rubin uriaş cu miezul topit. Aninat până la urmă în crengile mărului, părea că se ascunde cu un ochi spion. Coroana cuprinsă în lumina trandafirie se transforma într-o figură cabalistică asemeni celor de pe tavanul palatelor din poveştile orientale.
Pace peste oameni, pe crânguri şi sus pe cer unde flamura nopţii îi subţia tot mai mult geana de lumină de pe creastă. Mărul, singuraticul meu prieten forma o siluetă de linii cu marginile aurore. Când a înflorit, mărul salbatic a îmbrăcat o haină de mireasă pentru un mire neştiut, firav, necopt la minte – tânărul April. Primăvara mă cuprindea cu înălţări până la vis atunci când parfumul lui se transforma în aripi de fluture. O mângâiere dulce atunci când oboseala lăsa locul unei tihne cu margini de visare şi închipuire, în care apusul de soare devenea vestire de dincolo de realitate.

Prietenul meu singuratic este şi acum acolo, înăuntrul inimii mele.

Florilor

foto JavierPsilocybin

O floare e o frumuseţe pură, fără afectare. Nu e nevoie de niciun artificiu de prezentare. Chiar şi un copil întinde mâna spre o floare, o floare adevărată. Atinge staminele şi nu-i vine a crede că rămâne cu o pudră de aur. Am luat şi eu în mână măruntele fiinţe şi le-am privit cu ochii mari ca Guliver în Ţara Minunilor. N-am putut să înlătur gândul-întrebare : ce legi fac florile ? Pe unele mari, dăruiri abundente, generoase,  pe altele mici sclipiri-scânteie. Sau e o singura lege? Am înţeles apoi că bucuria vieţii există în fiecare iar ea nu se măsoară în mărime ci în desăvârşire.

Recomandările mele : am fost şi azi în vizită pe la prietenii virtuali Adamaica, Adi Vera, Adrian Ciubotaru, Alex Mazilu, Andi Bob, AprozarNet (love Bob Marley), Călin Hera, Cell61 care m-a luat adică a dovedit ca e mai bun decât mine la planificarea evenimentelor, Chinezu, of corse, el e foarte la curent cu mondenităţile, Dragoş Bucurenci este deja eroul său propriu şi al partenerei de dans. Geanina e atât de îndrăgostită de Cristian, încât sunt doar UNA  si aceeaşi fiinţă! Cella, In memoriam Octavian Paler, Iulia, Mircea Popescu, Paul Gabor, Semnebune şi Mirii mileniului trei

Important e să iasă fum

foto

Important e să iasă fum – aprindeţi rugul !

Dacă aveţi şase scaune
ardeţi fără preget jumătate.

Florile ce vă înrămează fereastra
e important
- capital -
să le ardeţi.

Incendiaţi braţele ce vi s-au încolăcit pe după
umeri
şi lăsaţi-le să vă
carbonizeze.

De voi, până nu aţi ars,
nici n-auzisem !

De ziua noastră, ladies

foto

Bucurie

foto

O floare e o frumuseţe pură, fără afectare. Nu-i nevoie de niciun artificiu de prezentare. Şi un copil întinde mâna spre o floare, o floare adevarată. Atinge staminele şi nu-i vine a crede că rămâne cu o pudră de aur. Am luat în mână măruntele fiinţe şi le-am privit cu ochii mari ca Guliver în Ţara Minunilor. N-am putut să înlătur mirarea pentru legile care fac florile.  Pe unele mari, dăruiri abundente, generoase; pe altele mici, sclipiri-scânteie. Sau este o singura lege ? Dar am înţeles cândva că bucuria vieţii există şi nu se măsoară în mărime, ci în desăvârşire.