Tic-tac de suflet

foto

Întoarce-te dinspre lumină şi porneşte singur spre mare. Umblă de parcă n-ai exista, de parcă n-ai avea nici gânduri, nici respiraţie, nici priviri. Înaintează pe plajă cu vântul în piept, respiră adânc – pe gură, prin ochi. Îmbracă-te în spaţiu şi nu mai întinde ca odinioară pe palmă valul sfâşiat de furtună, azvârlit spre ceruri şi apoi coborât milostiv pe pământ. Calcă pe propriile tale răsfrângeri fluide.

De-a sufletul

“Trupul meu, cu vedenii cu tot,

a adormit dimineaţă, întins pe podele.

Râd şi mă bucur ca un savaot

şi plec cât mai repede cu putinţă,

dând mai întâi colţul cenuşiu al străzii,

si-apoi, de-a dreptul prin mijlocul bulevardului,

fără teama c-aş putea fi stâlcit din întâmplare,

de vreo limuzină oarecare.

Iată şi lucrurile! Orice dragoste-a mea

pentru ele,

însemnată cu creionul chimic

pe hârtiile ude, caligrafic, cu scrisul rotund,

o flutur în mâna întinsă şi-apoi

o las să se legene, când într-un colţ, când

într-altul, în vânt.

Mă uit în dreapta şi-n stînga,

cu mine însumi mă uit,

folosindu-mă ca o privire.

Ascult ce se aude sus, ce se aude jos,

sunt, tot, un timpan armonios.

Trece-o planetă şi-ntreb cine e,

ce e.

Şi apoi mă mir că întreb,

Ar trebui eu însumi să fiu întrebare,

ca să mă audă altcineva decât mine.

Voi, lucruri, Sfinxuri mişcătoare,

şi tu, iluminare !”

NICHITA STĂNESCU

Uşor, fără durere, întocmai ca Pământul
întoarce-te dinspre lumină
şi porneşte singur spre mare.
Umblă de parcă n-ai exista,
de parcă n-ai avea nici gânduri
nici respiraţie nici priviri;
Înaintează pe plaja cu vântul în piept,
respiră adânc  pe gură, prin ochi.
Îmbracă-te în spaţiu
şi nu mai întinde ca odinioară pe palmă
valul sfâşiat de furtună,
azvârlit spre ceruri şi apoi coborât milostiv pe pamant.
Calcă pe propriile tale răsfrângeri fluide.
Dantela algelor,
stelele confuze ale meduzelor,
liniştea îmbibată cu sare,
devenind treptat densă ca albastrul amurgului…
Singur, singur ca un pescăruş,
măsoară-ţi singurătatea cu depărtare,
umblă cu vântul în piept
aşa cum ţi-am spus,
şi apoi deodată, curat şi liber, uşor
întocmai ca Pământul
întoarce-te în îmbrăţişarea privirilor tale.