Reminder

Ori de câte ori traversăm momente de viaţă dificile, atunci când suferim pierderea cuiva sau suntem furioşi din varii motive, când suntem disperaţi sau deprimaţi, atunci când urâm sau avem parte de un alt gen de trăire negativăa, ar trebui să facem tot ce ne stă în putere pentru a ieşi cât mai repede din starea respectivă. Nu prin a o inhiba sau a nu o recunoaşte ca fiind prezentă în interiorul nostru ori prin a ne preface că nu există; avem nevoie să ne recunoaştem negativitatea şi s-o conştientizăm ca atare. “Fericiţi cei ce plâng, căci a lor este împărăţia cerurilor”! Soluţia se afăa în propria minte iar alegerea cea mai bună ar fi ăa ne vindecăm de seducţia de a suferi sau a fi furioşi în favoarea conectării la fericire şi la starea de bine şi alegând renunţarea la condiţionările egocentrice căpătate mai mult sau mai puţin condiţionat.

Vezi mai multe video din Muzica

Despre obsesii

foto Alex Mazilu

Obsesia mentală devine experienţă de viaţă chiar dacă nu respectă întru totul forma gândurilor noastre. Dacă ne trezim obsedaţi de faptul că trecem printr-o perioadă dificilă şi suferim având sentimentul pierderii sau al eşecului atunci în viaţa reală de zi cu zi aceste gânduri pot lua diferite forme. Gândurile noastre creează emoţii, deci energie, iar energia emoţionala “atrage” apoi în experienţa forme diferite ale obsesiei noastre. Sentimentul pierderii sau sentimentul că ne merge prost poate atrage experienţe traumatice. Vei simţi că există o înlănţuire interesantă de stricăciuni în perioade scurte, iar această înlănţuire de pierderi trădează existenţa unor energii provenite din obsesia mentala amintita, pe principiul “un necaz nu vine niciodată singur”

Felul în care percepem pierderea devine cheia schimbării mentale, mutandu-ne într-un punct al acesteia în care putem vedea că ceea ce se strică poate fi reparat, recuperat sau înlocuit cu altceva. Obsesia de tipul “nu am bani, nu-mi merge bine, sunt bolnav, sunt incapabil sau nu pot face lucrul pe care mi-l doresc” va atrage în experienţă situaţii ce vor reflecta obsesia cu pricina.

Obsesia mentala de a nu avea bani devine experienţa reala de a nu avea bani. Obsesia mentala de a nu avea acces la iubire, devine aceasta experienta.Daca gândim repetat “nu am bani” şi facem aceasta ani întregi, procesul invers (în condiţiile în care chiar avem bani) trebuie să fie unul prin care să ne convingem propria minte de faptul ca “avem bani”. Sau “am iubire” sau “am ajutor”. Ce ai nevoie să ai şi nu ai primit pentru că ai gândit prea mult timp, prea intens, prea obsesiv “nu am” ?

7 Plus

Plimbare:    Andi Bob, Teo Negură, Cristian şi Geanina Lisandru, Călin Hera, Dumitru Agachi,A.Dama, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, Cristian Dima, Trilema, Tudor Chirilă, Nea Costache, Dispecer, CNB, Bogdan, Nataşa, Mirela

“Trebuie să ne temem de fericire dacă vrem să atingem înălţimilie din noi ?”

“Dar nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare. De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni ? De ce ar trebui să fim sfăşiaţi de un vultur ca să avem curaj ? Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa ? Nu exista un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern ? Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe. Dar îl putem cita liniştiţi ? Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi ? Nu, nu vreau să ajung la această concluzie oricâte argumente s-ar aduce în favoarea ei. Măreţia unui martir nu se măsoară după suferinţele îndurate, ci dupa credinţa sa” Octavian Paler/Scrisori imaginare

Îmi place mult acest citat, aproape că-l ştiu pe de rost fiindcă are foarte multă esenţa. E dezvoltare personală curată ! Maestrul a trebuit să străbată enorm de multe incertitudini şi nelinişti ca să ajungă la acest gen de adevăr care şi după umila mea părere este un adevăr viabil. De ce foarte mulţi oameni continuă să ridice suferinţa la rang de cinste şi să ţină gâtul atât de aproape de eşafod ? De ce ni se pare că suferinţa proprie insuficient justificată ne înnobliează ? Ca să înţeleagă cei din jur cât suntem de speciali nu trebuie să le oferim imagini despre un sine dezolat, scârbit, inadaptat şi incapabil să vadă vreodată fericirea. Privită ca act în sine, răstignirea  nu e un succes ci doar un mare eşec. Iisus nu şi-a dorit dar a  fost totuşi  fericit cu credinţa şi convingerea că răstignirea sa va aduce Lumină. Însă Iisus e UNUL iar cei care l-au răstignit au trăit încă mult timp dar au rămas nefericiţi, călăi şi victime în acelaşi timp. Chiar şi în zilele de acum, nouă oamenilor ni se întâmplă să ne surprindem într-o gândire de răstignire fără scop şi ţel sperând atât de fals că suferinţa ne va învăţa ce este fericirea.

foto by Joanot

Bune de citit: Andi Bob, Alex Mazilu, Adamaica, Adi Vera, Bogdan, Călin, Cell61, Chinezu, Cristian Lisandru, Dragoş Bucurenci, Flavius Obeadă, Dan Pătraşcu, Paul Gabor, Paul G Sandu, Vania, Tudor Chirilă.